#OUR @COLUMNISTS

00_alex_gurdila_ceata_1050_2

Alex Gurdila: Străzile pustii din aceste zile parcă-s rupte din poeziile lui Bacovia…

Băltoace… ceața și din nou băltoace. Feed-ul e plin de statusuri gen «unde e soarele». Primăvara parcă s-a suspendat undeva în aer, a rămas deasupra acestei cupole sure, care închide orașul ca un capac și nu ne dă pace să răsuflăm. Oare îmi mai iubesc Chișinăul în așa timp? Nu am găsit un răspuns și m-am supărat. Supărat pe mine, că locuiesc de 23 de ani într-un loc despre care nu pot scrie. Am mai stat pe gînduri și chiar venit cu cîteva răspunsuri.


Ceața.
Când eram mic, mă trezeam mai devreme în speranța că voi prinde ceața de dimineață. Anume pe cea pe care simți că o poți lua în brațe sau s-o pui în buzunar. Fiind un oraș care nu prea știe de civilizația adusă de luminile neon, de drumuri iluminate, ceața îți oferă intimitate. Pentru că ea nu discriminează, fie că e ceață de munte sau de oraș. Ești singur și poți să te rătăcești. Cețile din Chișinău sunt nostalgice. Peste fiecare câțiva metri vezi clădiri de culoarea ei. Cumva ai impresia că ele cresc una din alta.

01_alex_gurdila_ceata


Nopțile singuratice.
Revenind la subiectul intimității, puține sau practic nici o capitală din Europa nu e așa de singură noaptea. Chișinăul devine foarte spațios pe la 10 seara, când toată lumea e în pătuc. Ai impresia că practic toți locuitorii orașului dispar, iar străzile respiră, pot vorbi între ele, le pot bârfi pe cele cu drumuri sau iluminație mai bună. Pe ici-colo vezi câte-o figură ce se-apropie sau îndepărtează în direcții necunoscute. Dacă tare vrei, poți să-i auzi gândurile. În nici un caz nu mă supăra asta. Chiar dacă în mod normal o capitală niciodată nu doarme. Străzile pustii din aceste zile parcă-s rupte din poeziile lui Bacovia. Și asta îmi place tare de tot.

02_alex_gurdila_ceata


Centrul vechi.
Deși sună provocator și amuzant sintagma de centru vechi, o plimbare pe străzile lui îți resetează energia negativă. Nu te gândești la drumurile de ralliuri, la microbuzele cu iz apocalitic și oamenii cu fețe înăcrite. Centrul vechi încă mai respiră, deși e cam pe ultima sută de metri. Și vezi tot felul de plăcuțe, pe lângă cele de frizerii și service-centre: aici a locuit cutare mare om, aici a creat Xulescu Ygrecău. Și parcă te teleportezi în timpurile când cea mai înaltă clădire era turnul de la USM, când Sala cu Orgă era bancă, iar clădirile construite de Șciusev aveau valoare. Ceața mai ascunde clădirile hidoase de pe timpul sovietic. Și cel mai important e că te simți, cât de puțin, dar într-o țară care nu apărut ieri, ci are anumite valori. Valori nestricate de lenea, jelea și invidia moldoveanului. Și-mi place la nebunie asta.

03_alex_gurdila_ceata


*** Nu e mare lucru ce-am scris eu mai sus. Dar e un lucru important: îmi iubesc orașul pentru acele câteva clipe de fericire pe care mi le dăruiește.
Chiar dacă foarte rar. Chiar și în așa timp.

Alex GURDILA.

Gurdila_Alexandru

 

Taste of Life magazine { Dolce Vita }, Green Fusion Agency

* Toate drepturile sunt rezervate. Orice utilizare a materialului de pe www.dolcevita.md poate fi efectuat doar cu permisiunea scrisa, adresati request-ul la info@greenfusion.md